De ce mulți est-germani votează AfD: Nu e o ispită din dictatură

Sentimentele negative au prins avânt în estul Germaniei, dar și vest-germanii se confruntă cu provocări semnificative.

Recent, Magnus Brechtken, director adjunct al Institutului de Istorie Contemporană din München, a oferit un interviu care a stârnit interesul, având ca titlu „Multor vest-germani le-a ajuns cuțitul la os”. Scopul discuției a fost să reamintească est-germanilor care se simt furioși de istoria recentă, în special celor care sunt tentați să susțină AfD din resentimente față de vest.

Brechtken a argumentat că nemulțumirile est-germanilor față de vest, care durează de 36 de ani, sunt acum mai mult emoționale decât raționale, sugerând că acestea provin dintr-o lipsă de onestitate în analiza situației lor. El a afirmat că vestul Germaniei a demonstrat, în ultimele decenii, o capacitate superioară de a gestiona democrația și extremismul, având resurse mai bune pentru a contracara mișcările radicale și a preveni ascensiunea unor partide precum AfD. În contrast, est-germanii ar avea o predispoziție moștenită pentru soluții autoritare.

Carolin Würfel, jurnalistă și scriitoare, a reflectat asupra acestor afirmații, întrebându-se cât din ceea ce a spus Brechtken este pur istorie și cât reprezintă opinții personale. Totuși, ea admite că Brechtken a avut dreptate într-un aspect.

AfD s-a născut în Vest și „mușcă” din Est

Furia est-germanilor, popularitatea AfD, victoria extremiștilor în Saxonia-Anhalt și așteptările pentru alegerile regionale din 20 septembrie ridică întrebări importante. AfD a fost fondat în vestul Germaniei, iar mulți dintre liderii săi provin din regiuni vestice. Este esențial să ne întrebăm nu doar de ce est-germanii se îndreaptă spre AfD, ci și ce motive îi determină pe vest-germani să sprijine un astfel de partid și să se concentreze pe est ca loc de dezvoltare.

Landurile din vest, care au susținut că au realizat denazificarea după 1945 și au promovat cultura memoriei, trebuie să examineze de ce fascinația pentru ideologii extremiste persistă. De asemenea, este important să ne întrebăm de ce nu există structuri eficiente care să combată ascensiunea extremismului, ci dimpotrivă, un sistem care le permite să se dezvolte, așa cum subliniază Würfel.

Întrebarea dacă AfD a prins rădăcini în est din cauza receptivității est-germanilor la mesajul său sau din cauza inegalităților evidente care facilitează mobilizarea este, de asemenea, relevantă.

„Copilul” din ’89 a crescut și e furios

În 1989, mulți est-germani visau la o alternativă între socialism și capitalism. Reunificarea nu era neapărat opțiunea preferată, iar modul în care s-au desfășurat lucrurile a lăsat impresia unei gestionări defectuoase, cu decizii impuse rapid. Procesul de privatizare a fost condus de agenția Treuhand, care a dus la preluarea a 94% din companiile est-germane de către investitori din vest. Aceasta a rezultat în pierderea a aproximativ două milioane de locuri de muncă în est.

În anii 1990-1991, est-germanii au ieșit din nou în stradă, protestând nu împotriva guvernului lor, ci împotriva ceea ce percepeau ca un ocupant: Germania de Vest. Aceștia cereau alegeri noi și renegocierea acordurilor care i-au lăsat fără locuri de muncă, în timp ce rata șomajului creștea rapid.

Detlev Karsten Rohwedder, șeful agenției Treuhand, a fost întrebat într-un interviu despre riscul unei noi revoluții în Germania de Est, la care a răspuns că nu se teme de asta.

În acele vremuri, fosta Germanie de Est era tratată ca un copil care trebuia să respecte ordinele unui părinte mai înțelept – Germania de Vest. Acum, acel copil a crescut, însă amintirile și frustrările persistă. Ulrich Siegmund, reprezentantul AfD din Saxonia-Anhalt, s-a născut în anul reunificării.

Mesajul percutant cu care AfD a cucerit Estul

Una dintre principalele promisiuni ale AfD este de a recăpăta controlul. Evenimentele recente din Saxonia-Anhalt sugerează o dorință de revanșă. Estul a îndrăznit să spună „ajunge” unui Vest dominant, iar Siegmund a declarat că rezultatul alegerilor demonstrează că locuitorii din Saxonia-Anhalt nu mai acceptă să fie tratați cu superioritate.

„Rezultatul a demonstrat că locuitorii din Saxonia-Anhalt nu mai acceptă să fie tratați cu superioritate.”

Ulrich Siegmund, reprezentant AfD

Aceste cuvinte au rezonat profund cu mulți alegători. Majoritatea celor care susțin AfD nu sunt familiarizați cu programul partidului și nu par interesați de detaliile acestuia. Ceea ce îi atrage este sentimentul de a fi auziți și văzuți. Campania lui Siegmund a inclus evenimente comunitare, cu mâncare și muzică, unde s-a creat un sentiment de apartenență și solidaritate. Mesajul transmis era clar: „Voi contați”.

Mulți nu realizează că AfD nu va aduce neapărat îmbunătățiri în viața din estul Germaniei. Scopul partidului este de a oferi atenție alegătorilor în schimbul voturilor.

În acest moment, acest aspect este esențial, deoarece AfD reprezintă mai mult decât o simplă rivalitate între est și vest.

Orice va urma, toată lumea a știut

Partidul extremist a fost fondat de vest-germani, sprijinit de est-germani și acum aspiră la puterea națională. Programul său aduce în prim-plan idei care, în trecut, au necesitat un război și o înfrângere totală pentru a fi îngropate: rasism, credința în superioritate și o ierarhie a celor care „aparțin” cu adevărat, disprețul față de cei excluși și dorința de a avea dușmani, mascată sub formă de mândrie.

Aceasta nu este o problemă regională, ci una națională, care ar trebui să îngrijoreze fiecare cetățean german, concluzionează Carolin Würfel.

Un vot pentru AfD este un vot pentru acest set de convingeri, indiferent de furia, dezamăgirea sau revendicările legitime ale alegătorilor.

În aprilie 1932, Partidul Nazist a devenit cea mai puternică forță politică în alegerile regionale din zona care astăzi constituie landul Saxonia-Anhalt, obținând 40,7% din voturi și formând primul guvern regional condus de naziști din Germania.