Drepturile omului sunt drepturi inerente tuturor fiintelor umane, fara nicio distinctie de orice fel, cum ar fi rasa, sexul, nationalitatea, originea etnica, limba, religia sau orice alt statut. Drepturile omului includ dreptul la viata si la libertate; a fi liber de sclavie sau tortura; libertatea de opinie si de exprimare; educatie si munca, printre multe altele. Aceste drepturi se aplica tuturor, fara nicio discriminare.
Dreptul international al drepturilor omului
Dreptul international al drepturilor omului stabileste obligatia guvernelor de a actiona intr-un anumit mod sau de a se abtine de la a intreprinde anumite actiuni, pentru a promova si proteja drepturile omului si libertatile fundamentale ale persoanelor sau grupurilor.
Una dintre marile realizari ale Organizatiei Natiunilor Unite este crearea unei norme cuprinzatoare privind drepturile omului: un cod universal si international protejat la care toate natiunile pot adera si la care fiecare persoana aspira. Organizatia Natiunilor Unite a definit o gama larga de drepturi acceptate la nivel international, inclusiv drepturile civile, culturale, economice, politice si sociale. De asemenea, acestea au instituit mecanisme de promovare si protejare a acestor drepturi si de sprijinire a statelor in exercitarea responsabilitatilor lor.
Bazele acestui corp de norme se regasesc in Carta Organizatiei Natiunilor Unite si in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptate de Adunarea Generala in 1945 si, respectiv, 1948. De atunci, Organizatia Natiunilor Unite a extins legislatia privind drepturile omului pentru a include standarde specifice referitoare la femei, copii, persoane cu dizabilitati, minoritati si alte grupuri vulnerabile, care detin acum drepturi care le protejeaza de discriminarea care a fost mult timp comuna in multe societati.
Consultanta-cedo.ro este locul in care poti afla mai multe informatii.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului (DUDO) este un document de referinta in istoria drepturilor omului. Elaborata de reprezentanti ai tuturor regiunilor lumii din diferite culturi si traditii juridice, Declaratia a fost proclamata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite de la Paris la 10 decembrie 1948 in Rezolutia sa 217 A (III) ca un ideal comun pentru toate popoarele si natiunile.
Acesta a stabilit, pentru prima data, drepturi fundamentale ale omului care trebuie protejate in mod universal. De la adoptarea sa in 1948, DUDO a fost tradus in peste 501 limbi. Este cel mai tradus document din lume si a servit drept sursa de inspiratie pentru constitutiile multor state nou independente, precum si pentru numeroase democratii noi.
Impreuna cu Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si cu cele doua protocoale optionale ale acestuia (privind procedura de depunere a plangerilor si pedeapsa cu moartea) si cu Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si protocolul sau optional, Declaratia Universala a Drepturilor Omului formeaza asa-numita Lege internationala a drepturilor omului.
Drepturile economice, sociale si culturale
Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale a intrat in vigoare in 1976 si, pana la sfarsitul lunii octombrie 2016, a avut 164 de state parti. Printre drepturile omului pe care acest legamant incearca sa le promoveze si sa le protejeze se numara:
- dreptul la munca in conditii echitabile si favorabile;
- dreptul la protectie sociala, la un nivel de trai adecvat si la exercitarea celui mai inalt standard de sanatate fizica si mintala posibil;
- dreptul la educatie si dreptul de a se bucura de beneficiile care decurg din libertatea culturala si progresul stiintific.
Drepturile civile si politice
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si primul sau protocol optional au intrat in vigoare in 1976. Acest pact avea 167 de state parti la sfarsitul anului 2010. Al doilea protocol optional a fost adoptat in 1989.
Legamantul include drepturi precum libertatea de circulatie; egalitatea in fata legii; dreptul la un proces echitabil si prezumtia de nevinovatie; libertatea de gandire, de constiinta si de religie; libertatea de opinie si de exprimare; adunarea pasnica; libertatea de asociere; participarea la afaceri publice si alegeri; si protectia drepturilor minoritatilor.
De asemenea, interzice privarea de viata; tortura, tratamente sau pedepse crude sau degradante; sclavia si munca fortata; arestarea sau detentia arbitrara; interferente arbitrare cu viata privata; propaganda pentru razboi; discriminarea si promovarea urii rasiale sau religioase.
Conventii privind drepturile omului
O serie de tratate internationale privind drepturile omului si alte instrumente adoptate incepand cu 1945 au extins dreptul international al drepturilor omului.
Altele includ Conventia privind prevenirea si pedepsirea crimei de genocid (1948), Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala (1965),
Consiliul pentru Drepturile Omului
Consiliul pentru Drepturile Omuluia fost infiintat la 15 martie 2006 de catre Adunarea Generala si se afla sub directa autoritate a acesteia din urma. Acesta a inlocuit Comisia ONU pentru drepturile omului, care functioneaza de 60 de ani, ca organism interguvernamental responsabil cu drepturile omului.
Acest Consiliu este compus din 47 de reprezentanti ai statelor si este responsabil de consolidarea promovarii si protectiei drepturilor omului in intreaga lume pentru a aborda si a face recomandari cu privire la situatiile de incalcare a drepturilor omului.
Comments