Donald Trump pare să fi realizat, în sfârșit, ceea ce a declarat că își dorește în Groenlanda: extinderea accesului militar american, posibilitatea de a construi noi baze și asigurări împotriva influenței strategice a Rusiei și Chinei. Totuși, Groenlanda nu va fi cedată Statelor Unite.
Conform lui Isaac Stanley-Becker în The Atlantic, aceasta reprezintă o soluție foarte apropiată de ceea ce au afirmat liderii danezi și groenlandezi încă de la început, și anume: un acces mai mare pentru armata SUA și o colaborare mai strânsă în domeniul securității arctice, fără a anexa teritoriul și fără a destabiliza NATO.
Acordul, care a fost descris de Trump ca fiind „un triumf”, satisface în mare parte toate părțile implicate, dar a venit după luni de amenințări care au costat Washingtonul un aspect greu de recuperat: încrederea aliaților.
SUA pot construi noi baze și folosi spațiul aerian
Printre altele, Statele Unite vor avea posibilitatea de a construi baze suplimentare și de a utiliza spațiul aerian al Groenlandei. În același timp, acordul reafirmă dreptul populației groenlandeze de a-și decide propriul viitor și se așteaptă să includă interdicția pentru state din afara NATO de a stabili baze, precum și mecanisme pentru a bloca investițiile sensibile din partea Rusiei și Chinei.
Trump a declarat că Washingtonul va avea „pentru totdeauna” capacitatea de a acționa conform necesităților de securitate pentru Groenlanda și pentru SUA, anunțând începutul dezvoltării unei prezențe militare americane semnificative pe insulă.
Marco Rubio, secretarul de stat, a caracterizat acordul ca fiind o soluție completă la problemele de securitate americane.
Dar mare parte din acces exista deja
Aici apare un paradox, conform celor de la The Atlantic. Un acord semnat între SUA și Danemarca în 1951 oferea deja Washingtonului o libertate extinsă pentru desfășurarea de operațiuni militare în Groenlanda.
În prezent, Statele Unite dețin baza spațială Pituffik, situată în nord-vestul insulei, iar în timpul Războiului Rece au avut o prezență militară semnificativă în diverse baze și instalații radar. Această prezență a fost redusă după sfârșitul Războiului Rece.
O preocupare actuală a Washingtonului, explică surse americane citate de The Atlantic, era ce s-ar putea întâmpla în cazul în care Groenlanda și-ar declara independența și ar încerca să limiteze infrastructura sau accesul militar american.
Noul acord abordează această problemă prin includerea directă a Groenlandei și printr-un angajament trilateral mai stabil.
De la amenințarea cu forța la o soluție negociată
Problema este parcursul până aici. Trump a susținut constant că SUA au nevoie de Groenlanda pentru securitatea națională și, la începutul anului, a evitat să excludă utilizarea forței pentru a o obține.
Situația a devenit atât de gravă încât armata daneză a transportat în Groenlanda rezerve de sânge și explozibili pentru a se pregăti pentru un eventual atac american. Premierul danez Mette Frederiksen a avertizat că, dacă un membru fondator NATO ar ataca un alt membru al alianței, pentru NATO „totul se termină”.
La Davos, în ianuarie, Trump a renunțat la perspectiva unei confruntări și a anunțat existența unui cadru pentru un viitor acord. Totuși, în lunile următoare, a revenit frecvent la retorica conform căreia Groenlanda ar trebui să fie sub controlul Statelor Unite.
Între timp, negociatorii americani, danezi și groenlandezi discutau soluțiile care sunt acum incluse în acord: întărirea securității americane în Arctica și limitarea influenței Rusiei și Chinei.
Groenlanda rămâne a groenlandezilor
Acordul nu prevede cedarea Groenlandei către SUA. Dimpotrivă, conform oficialilor americani și europeni citați de The Atlantic, documentul va reafirma dreptul populației Groenlandei de a-și determina propriul viitor.
Premierul groenlandez Jens-Frederik Nielsen a declarat că acordul „recunoaște interesele Groenlandei și locul nostru în cooperarea internațională”.
De asemenea, Danemarca susține că această înțelegere întărește atât NATO, cât și securitatea europeană. Acordul urmează să fie semnat de cele trei părți în cadrul Adunării Generale a ONU și va intra în vigoare după îndeplinirea procedurilor parlamentare necesare.
Câștigul strategic și pierderea de încredere
Washingtonul părea să fi atins obiectivele sale clare de securitate: acces militar sporit, protecții împotriva Rusiei și Chinei și o relație instituționalizată direct cu Groenlanda. Totuși, conform celor de la The Atlantic, toate acestea ar fi putut fi negociate fără amenințarea anexării și fără perspectiva, chiar și improbabilă, a unui conflict între aliați NATO.
În timpul crizei, guvernele europene au fost nevoite să încerce să determine dacă amenințările lui Trump erau reale, tactici de negociere sau simple provocări. The Atlantic observă că reacțiile daneze și groenlandeze la acord sunt pozitive, dar reținute – un indiciu al costului politic al întregului episod. Iar la Nuuk, în noaptea în care Trump a anunțat acordul, interesul și neliniștea erau evidente.
La fel ca în alte situații, concluzionează The Atlantic, SUA ar fi putut să-și atingă obiectivele de securitate, dar au pierdut încrederea atât a aliaților, cât și a celor de pe teritoriile unde își doresc să își întărească prezența militară. (S.D.S.)
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/de-ce-triumful-lui-trump-din-groenlanda-este-de-fapt-un-fiasco
Sursa foto: Inquam Photos
