Istoria cafenelei Capșa
Cafeneaua Capșa, inaugurată în 1852 de frații Anton și Vasile Capșa, a devenit repede un punct de interes în vechiul București. Cu o istorie îndelungată, cafeneaua a fost un spațiu de întâlnire pentru elita intelectuală și politică a timpului. La început, frații Capșa au deschis o cofetărie, iar succesul acesteia a dus la extinderea afacerii. Treptat, Capșa a ajuns un sinonim pentru eleganță și stil, atrăgând figuri notabile din diferite domenii.
Imobilul cafenelei era unul impunător, cu interioare inspirate de stilul parizian, element ce accentua caracterul său exclusivist. Pe lângă cafea, Capșa era faimoasă pentru prăjiturile și deserturile sale, realizate conform rețetelor franțuzești autentice. De-a lungul timpului, locul a traversat diverse schimbări, însă și-a menținut mereu farmecul și prestigiul.
De-a lungul decadelor, cafeneaua a fost martoră la numeroase evenimente istorice, având un rol vital în viața socială a orașului. Aici se dezbăteau idei noi, se formau alianțe politice și se inițiau proiecte culturale. Capșa a fost nu doar un loc de recreere, ci și un epicentru al schimburilor intelectuale, contribuind la avansul cultural al Bucureștiului.
Interdicția pentru femei
În ciuda faimei sale și a rolului său central în viața socială a Bucureștiului, Cafeneaua Capșa a fost mult timp inaccesibilă femeilor. Această interdicție reflecta normele sociale ale vremii, când se considera că astfel de spații publice erau destinate doar bărbaților, în special celor implicați în politică, literatură și afaceri. Atmosfera cafenelei, dominată de discuții aprinse și schimburi de idei între personalități influente, era percepută ca fiind nepotrivită pentru prezența feminină.
Un alt motiv pentru excluderea femeilor era dorința de a menține un mediu de discuție liber de constrângeri, unde bărbații să poată dezbate deschis subiecte delicate sau controversate. În plus, prezența femeilor ar fi putut distrage atenția de la subiectele serioase ale dezbaterilor. Totuși, această interdicție a stârnit critici și a fost interpretată ca o manifestare a inegalității de gen, în contextul în care femeile începeau să își revendice drepturile și să fie vizibile în diverse domenii ale societății.
Pe măsură ce societatea a evoluat, și regulile stricte ale cafenelei au început să fie relaxate. Asemenea altor instituții de renume din Europa, Capșa a trebuit să se conformeze noilor realități sociale și să recunoască faptul că femeile și-au câștigat locul în sferele intelectuale și culturale ale orașului. În cele din urmă, interdicția a fost eliminată, iar femeile au devenit parte din clientela selectă a cafenelei, contribuind la diversitatea și dinamismul discuțiilor purtate acolo.
Misterul „bigi-bigi”
Misterul celebrului „bigi-bigi” a fost mult timp un subiect de discuții și fascinație pentru frecventatorii Cafenelei Capșa. Această delicatesă, al cărei nume curios a trezit interesul multor clienți, era una dintre atracțiile principale ale localului. Rețeta sa era îndeaproape păzită și cunoscută doar de câțiva dintre angajații bucătăriei cafenelei. Se spune că „bigi-bigi” era un desert sofisticat, cu influențe franțuzești, ce combina ingrediente de calitate superioară pentru a crea un gust inegalabil.
Bucătarii de la Capșa erau recunoscuți pentru priceperea lor și pentru abilitățile inovatoare în arta culinară, iar „bigi-bigi” nu făcea excepție. Deși mulți au încercat să dezvăluie secretul acestui desert, puțini au reușit să-i reproducă savoarea autentică. Se povestește că unii clienți veneau special la Capșa pentru a se delecta cu această delicatesă, iar alții încercau să obțină rețeta prin diferite metode, fără success însă.
Faptul că „bigi-bigi” era disponibil exclusiv la Capșa îi confera un aer de raritate, iar cei ce aveau privilegiul de a-l savura se simțeau parte dintr-un cerc restrâns de cunoscători. De-a lungul anilor, desertul a devenit un simbol al rafinamentului și al eleganței care defineau Cafeneaua Capșa, contribuind la consolidarea reputației sale de loc emblematic al vechiului București. Chiar și în prezent, amintirea „bigi-bigi”-ului trezește nostalgie și admirație, rămânând un element distinctiv al intrigantei povesti ale cafenelei.
Clienții celebri ai cafenelei
Cafeneaua Capșa a fost frecventată de-a lungul timpului de numeroase personalități ilustre, devenind un veritabil centru al vieții culturale și politice din București. Printre clienții celebri care au trecut pragul cafenelei se numără scriitori de notorietate, precum Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și Tudor Arghezi, care găseau aici un loc favorabil pentru discuții literare și dezbateri intense. Atmosfera stimulativă și compania selectă au făcut din Capșa un veritabil magnet pentru elitele intelectuale ale epocii.
Înafară de scriitori, Capșa a atras și politicieni notabili, care utilizau acest loc pentru a dezbate strategii și a forma alianțe. Printre aceștia se regăseau figuri proeminente din perioada interbelică, care alocau timp să savureze o cafea în timp ce discutau probleme de stat. Prezența lor a conferit cafenelei un aer de importanță, transformând-o într-un loc unde se decideau destinele națiunii.
Artiști și muzicieni faimoși au fost, de asemenea, o prezență constantă la Capșa, contribuind la atmosfera boemă și creativă care caracterizau localul. Se afirmă că George Enescu și alți compozitori de renume ai timpului își găseau inspirația în acest mediu efervescent, unde ideile curgeau liber și unde se formau noi tendințe artistice. Pentru mulți dintre aceștia, Capșa era mai mult decât un loc de întâlnire, ci și un spațiu de creație, unde proiectele căpătau formă și se inițiau colaborări neobișnuite.
În epoca comunistă, Capșa a continuat să fie un punct de întâlnire pentru figuri importante, deși atmosfera s-a modificat semnificativ. Chiar și în acele vremuri dificile, cafeneaua și-a menținut o parte din farmecul său de odinioară, iar cei care o frecventau încercau să păstreze vie tradiția discuțiilor intelectuale și a schimburilor de idei. Astfel, Capșa a rămas un simbol al continuității și al rezistenței culturale, un loc unde istoria și modernitatea se întâlneau într-un mod distinct.
Sursa articol / foto: https://news.google.com/home?hl=ro&gl=RO&ceid=RO%3Aro
