Preșcolarii de la Grădinița “Inocența” mănâncă mai rău decât la cantina socială. Și asta, deși părinții suportă fără niciun comentariu prețurile solicitate de conducere.
Un mic dejun pentru un copilaș de 3 – 6 ani consta în – țineți-vă bine! – două măsline, o bucățică de cașcaval și un ceai cu mult zahăr sau doi biscuiți cu cacao cu lapte. De asemenea, nu lipsesc cerealele dulci sau celebra jumătate de ou fiert cu o fâșie de ardei gras.
Coșmarul continuă și la prânz, când micuții sunt îndopați cu ciorbe grase, sosuri băltind în ulei, paste, cartofi și pilafuri dezgustătoare, la care se mai adaugă carne gătită cum se vede in fotografiile alăturate. Cei mici au servit inclusiv cârnați cu o culoare dubioasă, cu fasole, și alte minuni “gastronomice” nepotrivite pentru vârsta lor.
La gustări, primesc cantități infime de fructe, însă au parte de dulciuri și produse de patiserie ambalate, pline de aditivi alimentari neconformi vârstei, fără data de expirare.
Interesant este faptul că părinții, adică cei care plătesc, nu au acces la fotografiile cu “bucatele” servite propriilor copii. Excepție fac doar două grupe, care s-au și revoltat și au solicitat o ședință la care să participe un medic nutriționist.
Ședinta a avut loc marti, a fost anuntată, însă s-a recomandat a fi ignorată de cei care au interesul ca lucrurile să rămână neschimbate.
Analizând meniurile scrise și fotografiile puse la dispoziție de părinți, medicul nutriționist a ajuns la concluzii îngrijorătoare: cei mici primesc prea multe lipide, proteine și glucide și mult prea puține fibre, lactate și nutrienți esențiali pentru sănătatea lor. Iar alimentația de la grădiniță reprezinta 60% din necesarul zilnic! Soluții de remediere sunt multe și constau inclusiv în îmbunătățirea tehnicilor de gătit și combinații sănătoase de alimente, aport de fructe și legume esențiale unei dezvoltări armonioase.
Meniurile sunt întocmite de asistente medicale generaliste și vizate de medicul școlar, care nu dețin nicio competență în nutriție. La final, sunt aprobate de directoarea grădiniței, prin instituție făcându-se ulterior și achizițiile de alimente.
După ședința cu medicul nutriționist, a apărut însă un fenomen straniu: părinții (mai ales cei care nu primesc nici fotografii si nici prea multe informații despre cum se alimentează copiii lor!) au început să fie convocați de educatoare, alături de medicul școlar și de asistente, pentru a se ridica în slăvi meniul făcut praf de un specialist în domeniu.
Întrebarea care se ridică, firesc, este de ce există acest interes masiv al educatoarelor care nu s-au întâlnit cu medicul nutriționist si care nici nu prea au treabă prin bucătărie să convoace părinții și să le spună ce bună e mâncarea cea plina de lipide si de alte minunății. Probabil aceste aspecte vor fi lămurite, în curând, de instituțiile statului.
