In Romania activeaza numeroase firme de nivel mediu si mare, ce sunt parte a unor companii multinationale, care isi desfasoara afacerile in mai multe state de pe diferite continente. Aceste companii trebuie sa respecte legislatia cu caracter fiscal, legata de taxele internationale si nationale, in special cele cu privire la tranzactiile care se stabilesc intre entitati afiliate din cadrul aceluiasi grup de companii. Obligatia vine din posibilitatea ca prin intermediul unor transferuri de bunuri, servicii sau drepturi sa se evite plata corecta a taxelor. Pentru a nu avea loc astfel de situatii, aceste companii trebuie sa realizeze tranzactiile doar dupa ce calculeaza unele preturi de transfer ce reflecta intocmai valorile de piata obisnuite.
Realizarea unor dosare de preturi de transfer este o activitate complexa din cauza legislatiei diverse din tarile in care partile afiliate isi desfasoara activitatea si din modalitatea complicata de stabilire corecta a acestor preturi. Un ajutor de nadejde in acest demers este Mazars in Romania, o firma care ofera servicii privind preturile de transfer, audit financiar, consultanta juridica, fiscala si financiara, precum si posibilitatea externalizarii serviciilor de consultanta contabila.
Iata cum pot fi calculate preturile de transfer!
Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) precizeaza ca exista mai multe metode de calculare a acestor preturi de transfer dintre care se remarca cinci, datorita preciziei calculelor si a exactitatii rezultatelor. Astfel, exista metode traditionale, cum ar fi compararea preturilor, cost plus si cea a pretului de revanzare, si metode tranzactionale (marja neta si impartirea profitului).
- Metoda compararii preturilor se bazeaza pe observarea valorilor practicate in cazul unor tranzactii similare dintre entitati economice neafiliate. Practic, compania multinationala va folosi un pret de transfer similar celui folosit in tranzactiile obisnuite. Aceasta metoda este utila in special cand obiectul tranzactiei poate fi identificat si in afacerile dintre terti;
- Metoda cost plus are la baza calcularea unor preturi de transfer prin adaugarea la costul de productie al bunului sau al serviciului a unei marje de profit. Acest procent trebuie sa corespunda marjei din domeniul de activitate al firmei respective, practic aceasta fiind la valoarea de piata;
- Metoda pretului de revanzare poate fi folosita pentru stabilirea pretului de transfer prin luarea in considerare a valorii la care a fost achizitionat bunul sau serviciul, acesteia adaugandu-i-se un procent care sa permita obtinerea unui profit corect;
- Metoda marjei nete se bazeaza pe principiul conform caruia marjele nete de profit dintr-un anume domeniu economic trebuie sa fie similare. Practic, pretul se stabileste luand in considerare adaosul net pe care o companie terta din acelasi domeniu il aplica in relatiile cu clientii obisnuiti. Aceasta metoda se aseamana cu cea cost plus, diferenta fiind ca, in acest caz, se ia in calcul profitul net si nu marjele brute, la fel ca in varianta anterioara;
- Metoda impartirii profitului presupune luarea in calcul a impartirii corecte a profitului intre persoanele afiliate prin respectarea principiului valorii de piata. Profitul trebuie sa fie divizat in functie de munca depusa, in mod asemanator altor firme din domeniu.
In concluzie, firmele multinationale pot apela la companii de consultanta in afaceri pentru a obtine o conformitate legislativa desavarsita in legatura cu stabilirea preturilor de transfer intr-un mod corect si rapid.
Surse foto: unsplash.com
